Plata electronică a impozitelor, taxelor și amenzilor Aplicația InfoPay

Resursele umane

Evoluţia numerică a populaţiei a avut un caracter ascendent. În anul 1930 existau în satele comunei un număr de 620 familii cu peste 3.200 persoane, între care predominau bărbaţii. Evoluţia numerică a continuat în perioada postbelică, ajungând în anul 1938 la apogeu, dar şi la un echilibru pe sexe.

În perioada celui de-al II-lea război mondial (1940-1945) în rândul populaţiei se produce dezechilibrul între sexe, ca urmare a numeroşilor bărbaţi căzuţi sau dispăruţi pe front în cele două campanii militare.
Cu începere din anul 1956, urmare a unor măsuri legislative se pune ordine în evidenţa populaţiei, datele statistice fiind certe şi credibile. Din recensămintele care au urmat se reţin următoarele: Citeste mai mult...

Relieful

Teritoriul comunei este larg vălurat, cu interfluvii colinare şi deluroase sau sub formă de platouri joase cu altitudini obişnuite de 115-150 m, remarcându-se toate formele specifice podişului (creastă, deal, mamelon, movilă, colină, şa, vale, şes, găvan, ogaş, viroagă, ravenă), dispuse în general de la sud, unde altitudinea este mai mare, către nord.

Înfăţişarea actuală a reliefului este rezultatul unui îndelung proces geologic, care s-a desfăşurat de-a lungul unei perioade mari de timp. Datorită constituţiei petrografice slabe (argilă şi luturi locesorde), eroziunea de suprafaţă a afectat relieful într-o măsură destul de mare, mai ales în zona arabilă şi de păşune şi mai puţin în zona împădurită.
< Citeste mai mult...

Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Popeşti face parte din Podişul Moldovei, situat în partea de sud a Câmpiei Moldovei, la contactul acestuia cu Podişul Bârladului; se întinde de la Creasta Dealului Mare, ce delimitează cele două structuri morfologice, până la Valea Bahlueţului. In cadrul judeţului Iaşi, teritoriul se află în partea centrală a direcţiei est- vest şi în sudul acestuia pe direcţia nord-sud, având ca vecini (megieşi) la nord, comuna Podu Iloaiei, la est comuna Dumeşti, la sud comuna Mădârjac şi la vest comunele Sineşti şi Lungani.

În cadrul acestor limite, teritoriul are o suprafaţă de 7.743 ha, situându-se din acest punct de vedere pe un loc mijlociu în cadrul judeţului.
Din punct de vedere administrativ Citeste mai mult...

Satul Cioltani (Gioltani). Alexandru cel Bun voievod, pentru că l-a slujit cu credinţă, dă lui Giurgiu Stângaci, printre alte sate şi Cioltani de la Glod". Se pare că în unele vremuri satul se afla pe lângă Podu Iloaiei, pe valea Bahluiului.
La 15 mai 1745, se menţiona existenţa acestuia în trupul moşiei Popeşti lângă iazul Neniului, lângă pârâul Ezereaua, la răsărit de Sineşti şi la vest de Popeşti.

Se pare că satul s-a mutat de pe valea râului Bahlui, într-o poiană din pădure; ulterior acesta a fost cumpărat de familia Neaniul, vornic în veacul al XVIH-lea. Probabil că acesta a făcut şi digul iazului ce azi se cheamă Iazul Neni. Deci ca localizare poate fi pe pantele din jurul acestui iaz.

La 8 iunie 1681, găsim m Citeste mai mult...

Satul Doroşcani este vechiul sat Melcineşti „aflat în apropiere de Rădeni, la răsărit se găseau Melcineştii din ( arligătură, unde cap de neam era Ştefan Melcin şi el trăitor sub Alexandru cel Bun..."
Satul îl aflu pomenit întâia oară la 1499 noiembrie 20. Ştefan cel Mare cumpără şi dăruieşte mănăstirii Voroneţului, satul din Cârligătură, anume Melcineşti, unde a fost Ştefan Melcin. Cumpărătura se face de la aceiaşi stăpâni întâlniţi la Tomeşti, „Dragoş Carîmbu şi verii lui, popa Luca Poltun şi fratele lui Ion şi sora lor Fedea şi nepoţii lor Nistor Gagea şi sora lor Visco, fiii lui (¡acea cel Bătrân, toţi nepoţii lui Petru Bertea".

La 8 aprilie 1632 (7140) apare o mărturie privind învoiala lui Ionaşco Jora, Citeste mai mult...

Satul Hărpăşeşti (Arpăşeşti) îşi ia numele de la Arpaş, se întâlneşte prima dată într-un uric a lui Ştefan cel Mare la 12 ianuarie 1488 când e arătat că se află lângă Todireşti. îl mai găsim menţionat într-un document de la 28 martie 1560 al domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, „... se mai adaugă a patra parte din satul Todireşti, cumpărat de Petru de la Arpăşeşti şi dată lui Dragu fost comis".



La 3 iulie 1626 (7134) un document glăsuieşte Tudosia, fata Varvarei, nepoata Nastei şi Nastasia şi Prohira şi ... fetele Lupului, nepoate iarăşi Nastasiei, a vândut a noastră dreaptă ocină şi moşie, ce-au avut, dintr-o a treia parte de sat de Arpăşeşti, două părţi ce se cheamă acum Goeşti. Deci am vândut vast Citeste mai mult...

SatuI Obrijeni își trage numele cel mai probabil de la un Obreja sau de la „Obreje" care înseamnă muchie de deal, dacă avem în vedere dealul ce pleacă din Capu Dealului la nord şi continuă cu Dealul Popii la sud, ce la un loc formează o muchie.
Deși descoperirile arheologice de la Silişte şi Coşare: atestă existenţa locuitorilor în preistorie, dovezile existenţei satului Obrijeni, ca şi Mohorâţi, ne aduc la sfârşitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Între anii 1605-1608, întâlnim printre cei puşi să stabilească hotarul Scobâlţenilor, pe „Bârlici ot Obrijeni".
La recensământul populaţiei din anul 1774, satul Obrijeni, ţinutul Cârligătura, avea: 11 case, un „copil din casă" (Toader), 9 bimici, 6 slugi ale log Citeste mai mult...

Satul Pădureni. aşezat la marginea pădurii Păuşeşti, a Imit fiinţă după primul război mondial începând cu anul 1922, ilm locuitori ai satelor Hărpăşeşti şi Păuşeşti care au fost împroprietăriţi la reforma agrară din 1921. Până în anul 1958 Nulul a purtat numele de Pîrlita, după denumirea unei văi ce cândva a fost acoperită cu pădure, dar care a fost defrişată prin ardere, iar pământul arat a fost împărţit la împroprietărire.

Prima menţiune se găseşte în hotărnicia satului Melcineşti, uric al lui Ştefan cel Mare, la 20 noiembrie 1499. Satul îşi avea originea sa probabil într-un vechi rediu (rămăşiţă dintr-o pădure tăiată), cum ar fi rediul pe care l-am găsit în uricul satului Tomeşti (1497 iunie 22) sau mai sigur îşi are numele de la un străvechi Radu. Satul Rădeni era şi la începutul veacului al XV-lea.

În 20 noiembrie 1499 se menţiona pârâul Rădenilor25, iar la 16 august 1603 un martor din Rădeni.
La 20 ianuarie 1628, marii boieri dau mărturie lui lonaşco Jora, vornic de gloată, că au cumpărat părţi din satul Rădeni de la Petrea Ialţ şi rudele lui.

La 1744 satul Rădeni avea: 65 case, doi popi, un dascăl, un panţâr, un uşerel, Citeste mai mult...

Satul Vama s-a format după primul război mondial din locuitorilor satelor Popeşti, Rădeni şi Mădârjac, împroprietăriţi în anul 1921. Denumirea satului vine de la Vama pădurii Popeşti care se află în acelaşi loc, dar denumirea este mult mai veche, se pare că aici se făceau vămuiri la drumul ce mergea spre Vaslui sau de la Vaslui pe timpul lui Alexandru cel Bun, dar fiind şi una din vămile ţinutului Cârligăturii.