Satul Hărpăşeşti (Arpăşeşti) îşi ia numele de la Arpaş, se întâlneşte prima dată într-un uric a lui Ştefan cel Mare la 12 ianuarie 1488 când e arătat că se află lângă Todireşti. îl mai găsim menţionat într-un document de la 28 martie 1560 al domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, „... se mai adaugă a patra parte din satul Todireşti, cumpărat de Petru de la Arpăşeşti şi dată lui Dragu fost comis".



La 3 iulie 1626 (7134) un document glăsuieşte Tudosia, fata Varvarei, nepoata Nastei şi Nastasia şi Prohira şi ... fetele Lupului, nepoate iarăşi Nastasiei, a vândut a noastră dreaptă ocină şi moşie, ce-au avut, dintr-o a treia parte de sat de Arpăşeşti, două părţi ce se cheamă acum Goeşti. Deci am vândut vastă ocină Neniului pârcălabul de Cârligătura, drept doi boi şi o vacă cu viţel.



Aşijdere şi din ceia parte dinspre vale am vândut noi, cari suntem mai sus scrişi, partea moşiei noastre, a Nastasiei, parte care se vor alege din tot satul şi cu tot venitul. Iarăşi am vândut dumisale Neniului pârcălab într acelaşi preţ.



Şi această tocmeală s-au făcut dinaintea lui lonaşca Bilţu și popa Gligorie ot Todireşti şi Iordache şi Gheorghiţă Murăţel și Misail şi Zaharia şi Cârstea şi alţi mulţi oameni buni"10.



La 22 martie 1633 (7141), Eremia, fiul lui Onciul, vinde lui lordachi diocul partea sa din satul Arpăşeşti. La aceeaşi dată. Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Iordache fost vornic, părți de ocină din satul Arpăşeşti, ținutul Cârligătura, cumpărate de la Uremia, fiul lui Onciul şi de la Anghelina, fiica Micăi .



La 1830 se găseşte o listă a capitaţiei din satele: Cosâţeni, Popeşti, Doroşcani, Sineşti şi Hărpăşeşti.
La 12 iunie 1841, locuitorii din satul Popeşti, ţinutul Iaşi, se obligă să achite proprietarului moşiei Hărpăşeşti, la termenele fixate, cele 16 merţe păpuşoi ce le-au cumpărat de la el.



La 9 octombrie 1842, Mărgărita Cuza păhămiceasă, adevereşte că şade în casa lui Alexandru Gheorghiu
Mavrocordat hatman, proprietarul moşiei Hărpăşeşti, ţinutul Iaşi. Acesta i-a lăsat-o spre a o locui în tot timpul vieţii, urmând ca după moartea ei să între în stăpânire.



La 6 martie 1845, Grigore Muşte, fostul posesor al moşiei Hărpăşeşti, ţinutul Iaşi, fiind obligat prin contract să predea în bună stare „acareturile" de pe moşie, se învoieşte cu Grigore Mavrocordat pentru ca acesta să se ocupe de repararea lor, predându-le totodată proprietarului.



Domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849- 1856), revoluţionar paşoptist, cel care sprijinea politica Unirii şi care a declanşat acţiunile de schimbare, pregătit de multă vreme de toate puterile sufleteşti ale neamului, ajuns în pragul deznădejdii din cauza opoziţiei organizate de marea boierime, în iama anului 1852/1853 se retrage la moşia sa din Hărpăşeşti'' pentru a-şi îngriji sănătatea.
Este singurul document care arată că un domnitor al Moldovei, a avut pe teritoriul comunei Popeşti o reşedinţă în care a şi locuit. Constituie o chestiune de mândrie pentru locuitorii satului Hărpăşeşti şi ai comunei Popeşti, că pe aceste meleaguri au trăit mari domnitori ce au scris pentru istoria neamului fapte şi evenimente memorabile.



Este dureros, în acelaşi timp, că o asemenea personalitate a istoriei neamului românesc care, alături de Al. I. Cuza, rămâne un voievod al epocii modeme, cu disponibilităţi pentru realizarea unor reforme însemnate, „... un om pe care toţi care 1- au cunoscut au trebuit să-l iubească, ale cărui simţăminte erau patriotice" , „... un om bine crescut, plin de sentimente, de onestitate şi de religie, ba chiar bigot, incapabil de a-şi atribui lucru altuia, incapabil de a se îmbogăţi din sudoarea săracilor" , să-şi doarmă somnul de veci în Franţa la Mee, lângă Melun, uitat de toţi urmaşii pentru care el s-a sacrificat.
Grigore Al. Ghica este domnitorul care la 3 aprilie 1850 semnează printr-un ofis „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Deci el este cel ce a semnat actul de naştere al Jandarmeriei Române.



Ca urmare a condiţiilor social-economice, satul I lărpăşeşti cunoscuse o dezvoltare aparte la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea faţă de celelalte sate ale comunei, deoarece într-un document din 15 august 1855, cu lista târgurilor şi târguşoarelor mai însemnate din ţinutul Iaşi, alături de laşi, Tg. Frumos, Poieni, Goeşti este nominalizat şi I lărpăşeşti, ca târguşor în ocolul Cârligătura.