Relieful

Teritoriul comunei este larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase sau sub formă de platouri joase cu altitudini obișnuite de 115-150 m, remarcându-se toate formele specifice podișului (creastă, deal, mamelon, movilă, colină, șa, vale, șes, găvan, ogaș, viroagă, ravenă), dispuse în general de la sud, unde altitudinea este mai mare, către nord.

Înfăţișarea actuală a reliefului este rezultatul unui îndelung proces geologic, care s-a desfășurat de-a lungul unei perioade mari de timp. Datorită constituţiei petrografice slabe (argilă și luturi locesorde), eroziunea de suprafaţă a afectat relieful într-o măsură destul de mare, mai ales în zona arabilă și de pășune și mai puţin în zona împădurită.

În partea de sud a teritoriului se găsesc câteva dealuri cu înălţimi ce depășesc 150 m, cum ar fi Dealul Oaghia cu cota 159 m, Dealul Berbecului având cota de 174,1 m, Dealul Mare cu cota de 368,6 m. In această parte solul este mai dur, specific calcarului sarmatic. Acest teritoriu reprezintă zona de tranziţie dintre Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului, având caracteristică, versanţii ușor înclinaţi și deluviali cu pante înclinate între 10-20 grade, compartimentând sistemul hidrografic către nord și către sud. Din această parte sudică a teritoriului comunei se propagă către nord întreaga reţea de pârâuri, pârâiașe și văi. Cele mai reprezentative sunt: pârâul Săuzeni, pârâul Hărpășești, pârâul Gâmboasa (Ezere), toate vărsându-se în Bahlueţ și râul Bahlui.

Solul

Din punct de vedere pedogeografic, solul comunei, în cea mai mare parte, aparţine cernoziomurilor tipice și levigate, pe unele platouri există suprafeţe cu lăcoviști salinizate, iar pe unele pante se întâlnesc soluri halomorfe (sărate) frecvente mai ales în perimetrele satelor Doroșcani și Obrijeni.
Cu toate că stratul orizontal de humus ajunge pe alocuri la 40-45 cm, în mod natural solul este destul de slab aprovizionat cu azot și fosfor asimilabil, dar bine aprovizionat cu potasiu. Reacţia chimică a Ph-ul în apă are valori cuprinse între 5,0 și 8,9 deci, de la puternic acidă la alcalină și puternic alcalină. După cartograma reacţiei chimice se constată că 44,3% din teritoriu este cu reacţie slab acidă, 30,2% soluri slab alcaline, 14,4% soluri acide, 9,8% soluri neutre, 1,2% puternic alcaline și 0,1% puternic acide.
Din această cauză, încă din vechime oamenii de pe aceste meleaguri au depus eforturi pentru îmbunătăţirea compoziţiei solului, administrând cantităţi imense de - îngrășăminte naturale și apoi chimice, au efectuat terasări și drenări, pentru prevenirea degradării și în scopul obţinerii de producţii agricole tot mai bogate.

Subsolul nu a fost suficient explorat și deci nu sunt date care să ateste existenţa resurselor naturale.

Clima. Datorită poziţiei sale geografice, caracteristicii reliefului, precum și influenţelor maselor anticiclonale atlantice și siberiene, clima din teritoriul comunei este cea specifică zonei Moldovei și în special, a judeţului Iași, având un caracter temperat-continental pronunţat.

Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 9°C și o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24- 25°C. Condiţiile climatice se caracterizează prin temperaturi ridicate vara (maxima absolută 38°C și destul de scăzute în timpul iernii - 32,3°C la Podu Iloaiei în 23 ianuarie 1963).

în legătură directă cu variaţia temperaturii aerului stau și datele medii ale primului și ultimului îngheţ și unele praguri termice care prezintă interes pentru agricultură. În mod obișnuit, primul îngheţ se produce după 15 octombrie, iar cel mai târziu, cu totul excepţional în prima decadă a lunii mai. Trecerea temperaturii peste 0°C are loc în jur de întâi martie, iar coborârea sub această valoare, la începutul lunii decembrie. Perioada optimă de dezvoltare a culturilor agricole, din punct de vedere al temperaturii este cuprinsă între 23 martie și 11 noiembrie.

Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin este de 107, cel al zilelor cu cer noros ajunge la 115, iar cu cer acoperit la 143. Durata totală de strălucire a soarelui este în medie de 2.050 ore pe an (85 zile).

Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale în jur de 70% zile. în cea mai mare parte a anului precipitaţiile cad sub formă de ploi, cu excepţia intervalului cuprins între datele de 25 noiembrie și 21 martie când, de obicei, înregistrează 31-42 zile cu ninsori.
Lunile cele mai bogate în precipitaţii sunt mai și iunie, uneori chiar iulie când se înregistrează 65-75 mm. Un fenomen caracteristic climatului din această parte a judeţului Iași, îl constituie ploile cu caracter torenţial din sezonul cald, sub formă de averse cu o intensitate deosebită. Sunt și perioade lipsite de precipitaţii, ducând la apariţia secetelor, afectând grav producţia agricolă. în cursul unui an se înregistrează în medie 190 zile fără precipitaţii.

Caracteristicile climatice amintite sunt întregite și de alte fenomene atmosferice cum ar fi: vânturile din direcţia nord, nord-est spre sud, sud-vest și uneori dinspre nord-vest, grindina, ceaţa, bruma, poleiul, chiciura ș.a. de importanţă mai redusă. Iama bate mai tot timpul Crivăţul, vara nu se simt vânturi mari, puternice, iar primăvara se simte Austrul.

Hidrografia. Sub raportul resurselor hidrice, teritoriul comunei Popești se caracterizează ca o zonă deficitară. Această situaţie, ca și ansamblul caracteristicilor peisajului, justifică preocuparea străveche a locuitorilor de a amenaja iazuri care să suplimenteze rezervele de apă necesare trebuinţelor. În limitele acestui spaţiu se află Iazul Hărpășești, Iazul Neni, Iazul Obrijeni, lazul din Văi, Iazul de la Dudău, precum și alte bălţi și heleștee.
Apele curgătoare sunt reprezentate de mici pâraie, care își adună apele de pe versanţii adiacenţi, în principal din ploi și zăpezi. În perioada ploilor torenţiale și topirii bruște a zăpezilor, acestea inundă văile, aducând și depunând aluviuni. Când nu plouă acestea sunt seci.

Cele mai importante ape libere sunt însă cele freatice, situate la partea superioară a platourilor și interfluviilor (la adâncimi de 8-15 m) sau la baza teraselor și șesurilor din lungul văilor principale. Ele sunt ușor alcaline, cu gust plăcut, având o temperatură în jur de 9°C, constituind sursa principală de alimentare a localităţilor. In unele porţiuni din văi și la piciorul pantelor de la nord de Dealul Mare se întâlnesc și ape freatice sulfatate și duritate la limita condiţiilor de potabilitate.

Flora și fauna sunt puternic influenţate de activitatea omului.
Covorul vegetal este reprezentat în partea de sud de pădurea de foioase ce reprezintă 22% din suprafaţă, iar în centrul și nordul teritoriului, vegetaţia de silvostepă ce reprezintă 78%. Silvostepă se caracterizează printr-o vegetaţie ierboasă, completată de prezenţa unor asociaţii de; păiuș, firuţa cu bulbi, firuţa de fâneţe, pirul etc. în componenţa pădurilor de aici întâlnim: stejarul, carpenul, ulmul, frasinul, teiul, jugastrul și diverși arbuști cum sunt: cornul, sângerul, alunul etc.

Din vremuri îndepărtate oamenii acestui pământ au deslușit proprietăţile terapeutice ale plantelor și au învăţat să le folosească în tratamentul diferitelor afecţiuni. Datorită condiţiilor pedoclimatice, pe teritoriul comunei, există o sumedenie de plante, arbuști, fructe, legume și cereale care au proprietăţi terapeutice, formând o adevărată „farmacie de casă", cum ar fi: albăstrelele, anghinarea, brusturele, busuiocul, cimbrișorul, ciuboţica cucului, ciulinul, ciumăfaia, coada calului, coada șoricelului, gălbenelele, ghimpele, lăcrămioara, levănţica, lumânărica, macul de câmp, măghiranul, mătrăguna, mușeţelul, nalba, păpădia, pătlagina, pelinul, pirul, podbalul, rostopasca, scaiul vânăt, socul, sulfina, sunătoarea (pojamiţa), talpa gâștei, teiul, traista ciobanului, troscotul, urzica, urzica moartă, volbura, hreanul, lăptuca, măceșul, măcrișul, spânzul, ștevia etc.

Pe lângă acestea, în pădurea comunei ca și pe câmp, se găsesc diverse specii de ciuperci care au constituit un aliment complet cu o valoare nutritivă redusă, dar la care se adaugă aroma lor ce le conferă calităţi apetisante deosebite. Dintre ciupercile mari, sunt mai numeroase ciupercile comestibile decât cele otrăvitoare, al căror număr este în general redus.

Dintre ciupercile comestibile se cunosc: hribul, mânătarca, pitarca, ciuperca albă, ciuperca de bălegar, ciuperca de câmp, râșcov, iuţari, bureţi de rouă, bureţi galbeni (gălbiori), zbârciog, ghebe ș.a.
In această zonă, sub raport ecologic, cele mai favorabile condiţii de cultură le găsesc plantele agricole cum ar fi: porumbul, grâul, floarea soarelui, lucerna, sfecla de zahăr. Foarte bine se dezvoltă viţa de vie și pomii fructiferi.

Fauna este strâns legată de specificul învelișului vegetal. Mecanizarea lucrărilor agricole a dus la diminuarea acestei mari bogăţii naturale. în cuprinsul pădurii găsim: mistreţul, căprioara, lupul, vulpea, veveriţa, iepurele, iar în silvostepă popândăul, șoarecele de câmp, căţelul pământului. Dintre păsări se întâlnesc: ciocârlia, graurul, cioara, pitpalacul, prigoria, iar pe ia/,uri și raţa sălbatică. Dropia, prepeliţa au dispărut datorită mecanizării lucrărilor agricole, folosirii îngrășămintelor și seminţelor tratate chimic. în iazuri cei mai răspândiţi pești sunt: crapul, cleanul, bibanul, ţiparul și scobarul.